Scânteia care a aprins focul a fost când un prieten, care a bifat și el câteva start-up-uri, mi-a zis să facem asta împreună. Și uite așa am început partea de cercetare.

Cred că prin 2016, într-o vacanță, am schițat într-o agendă primele camere și idei de puzzle-uri. Am căutat potențiale sedii și echipe cu care să dezvoltăm proiectul, am trecut prin cifre, am studiat piața, dincolo de elementul de distracție. Mi-a venit și ideea de a face nu doar niște escape rooms clasice, ci de a le combina cu noile tehnologii și de a avea primele experiențe de acest tip din lume, cu propria aplicație de realitate augmentată.

În 2017 a venit și primul obstacol, când partenerul de evadare s-a hotărât să vadă cum e să fii tătic și apoi a început un alt proiect online (fain și el, o să auziți de el, dacă n-ați făcut-o deja, Deepstash se cheamă). A fost nevoie să mă gândesc dacă o să continui sau nu pe cont propriu. M-a inspirat domnul căpitan Picard și-am zis „engage” de unul singur.

Am trecut și printr-o operație care m-a ținut la pat jumătate de an, am trecut și prin interacțiunea cu diverși prestatori de servicii cu seriozitatea pe care o are oricine când privește un politician român pus sa citească un text cu voce tare. Nu sunt convins nici acum care experiențe au fost mai traumatizante.

În 2019 semnam contracte și porneam lucrurile, iar la începutul anului de tristă amintire 20 20, când să intre totul pe ultima sută, am început să văd, cu îngrijorare prezidențială, semne că se-ntâmplă lucruri asupra cărora nu numai că nu am nici un control, dar nici o posibilitate de a prezice decent cât vor dura și cum vor evolua, cum o sa afecteze viețile celor apropiați, afacerile celor cu care colaborez, industria în care vreau să intru și disponibilitatea oamenilor de a încerca lucruri noi.

Ei, am făcut paranteza asta lungă ca sa dau un context revelației de guru pe care-am avut-o. Viața e ca un puzzle, de cele mai multe ori. Poate pui o piesa greșit, poate opțiunile pe care le ai par ca seamănă între ele și nu știi ce să alegi, din când în când îți vine să renunți, uneori uiți să te bucuri de ce faci sau alteori ești entuziasmat că s-a potrivit ceva. În spatele tuturor celor de mai sus stă, pentru mine, satisfacția pe care o simți când faci un lucru cum trebuie și mai ales atunci când perseverezi și îl duci la final, în ciuda problemelor care par că nu se mai termină.

Pandemia a fost un prilej de găsit soluții, de mers înainte. În 2021 am găsit și casa pentru proiect. Lângă Piața Amzei, București, România, Europa, Terra, Calea Lactee. Am demarat construcția la început de 2022, apoi a venit războiul de la graniță, care m-a făcut să realizez iar cât de lipsiți de control suntem de cele mai multe ori și că nici cele mai minuțioase planuri nu pot cuprinde toate situațiile neprevăzute.

A trecut aproape jumătate de an de când am început amenajarea spațiului. Încă puțin și o să vă arăt ce-am ținut la cuptor în ultimii ani – sper c-o să vă placă și-o să dați sfoară-n țară, să veniți cu cei dragi ca să vă jucați cu timpul la EscapeReality.

Până atunci, o să vă povestesc aici despre peripețiile prin care am trecut, despre ce înseamnă dezvoltarea unui astfel de proiect de la zero, despre drumul de la neuron la șurub, despre electrică, mecanică, artă, sculptură, jocuri, puzzle-uri, pictură, rigips, compartimentări, software, hardware, firmware, obiecte inteligente, props, apps, AR, VR, XR, management de proiecte creative, promovare, design, povești și multe altele, câte-n lună și-n stele!